Mâinile amorțite nu reprezintă un simptom care să ne trimită imediat la medic. De multe ori sunt de vină pozițiile în care stăm, dormim, anumite posturi incorecte sau o compresie de moment a unor terminații nervoase, probleme de musculatură. Ignorarea simptomelor aparent banale (amorțeala mâinilor însoțită de simptomatologie atipică) poate duce la complicații și la probleme grave de sănătate.
Un consult neurologic poate lămuri majoritatea cauzelor și va ajuta la un diagnostic corect. 14,4% acesta este procentul celor din populația generală care se confruntă în mod regulat cu simptome de durere, amorțeală sau furnicături la nivelul mâinilor. 23,2% dintre cei afectați de amorțeală se trezesc cel puțin o dată pe noapte din cauza senzației neplăcute.
Între 1% și 5% din populația globală dezvoltă sindrom de tunel carpian, cu până la 14,4% în rândul celor care efectuează munci manuale repetitive. Mai mult, femeile sunt mai afectate decât bărbații, prevalența sindromului (o cauză frecventă a amorțelii mâinilor) în rândul femeilor fiind de 7-9%, comparativ cu doar 0,6% în rândul bărbaților.
Amorțeala mâinilor. Simptome și cauze
Amorțeala mâinilor sau parestezia este un simptom clinic comun caracterizat printr-o pierdere parțială, temporară sau persistentă a sensibilității la nivelul membrelor superioare, însoțită de furnicături și senzație de slăbiciune. Poate afecta și picioarele sau orice altă parte a corpului, dar este mai des întâlnită la nivelul mâinilor.
Simptomele tipice pentru parestezie încep cu ușoare senzații de arsură și amorțeală, cu furnicături frecvente apărute la mână și la degete, continuând cu senzații de slăbiciune. Dacă debutul este brusc, acompaniat de paralizie, slăbiciune extremă, confuzie, dificultăți de vorbire, vertij sau dureri de cap severe, iar simptomatologia este persistentă, progresivă și se răspândește în tot corpul, trebuie mers de urgență la spital.
Uneori amorțeala se manifestă pe o singură parte a corpului, alteori pe ambele. Distribuția amorțelii oferă indicii importante despre nervul afectat. În sindromul de tunel carpian, nervul median suferă o compresie — adică fix nervul care oferă sensibilitate degetului mare, indexului, mijlociului și jumătății radiale a degetului inelar.
La sindromul de tunel carpian, amorțeala, furnicăturile și senzația de arsură dureroasă se vor observa la degete, cu simptome care urcă pe braț, spre umăr, fiind des întâlnite noaptea.
Sindromul de tunel cubital apare din cauza iritației și comprimării nervului ulnar, cu afectarea degetului mic și inelar. Amorțeala este prezentă; nervul ulnar merge de la gât la mână și ajută la controlul mușchilor și la senzațiile prezente în antebraț, mână și degete.
Evoluția simptomelor este una clasică, cu apariție și dispariție intermitentă a amorțelii, mai ales când sunt implicate și activități fizice, în special mișcări repetitive. Când amorțeala mâinilor apare doar la trezire (pentru că s-a dormit pe partea brațului), fiind urmată de furnicături și arsuri temporare, ocazionale, iar apoi dispare, nu se poate vorbi despre o parestezie cronică.
Cauza frecventă a amorțelii mâinilor este compresia sau iritarea nervoasă locală: nervii periferici sunt comprimați temporar, nefiind vorba despre o afecțiune neurologică gravă. Dar pot fi implicate și boli metabolice sau endocrine: de la diabet zaharat (care provoacă amorțeală mai întâi la picioare), la hipotiroidism (care determină amorțeală bilaterală a mâinilor din cauza sindromului de tunel carpian).
Alte cauze posibile pentru amorțeala mâinilor sunt legate direct de condițiile de mediu sau de locul de muncă, implicând prinderea forțată și repetitivă, folosirea utilajelor grele și a uneltelor manuale cu vibrații puternice. O infecție herpetică, o circulație precară, sindromul Raynaud sau vasculita ar putea să aibă ca simptom și amorțeala la nivelul mâinilor și degetelor.
Hernia de disc cervicală sau spondiloza cervicală pot duce frecvent la amorțeli ale mâinii, la fel și sindromul de defileu toracic, un accident vascular cerebral, un atac ischemic tranzitoriu sau un AVC hemoragic.
Scleroza multiplă, care afectează întreg sistemul nervos central, determină tulburări senzitive la nivelul membrelor și amorțeli.
Cauzele atipice pentru amorțeala mâinilor sunt adesea deficitul de vitamina B12 indus de medicație, hipocalcemia și afecțiunile sistemului nervos central (simptomele caracteristice asociate sunt slăbiciunea accentuată și dificultatea în utilizarea mâinii). Se discută și despre neuropatia periferică generalizată, cu amorțeli și durere sub formă de înțepătură/junghi în mâini sau picioare.
Diagnosticarea amorțelii mâinilor și când e nevoie de un neurolog
În prima fază, evaluarea simptomelor pacientului care are mâinile amorțite se va face la medicul de familie. Acesta poate trimite pacientul la medicul specialist pentru teste și investigații medicale complexe, în vederea stabilirii diagnosticului corect.
Pentru sindromul de tunel carpian, în mod specific, specialistul în ortopedie se va ocupa de caz; va fi efectuat un examen fizic al mâinilor și al încheieturilor. Neurologul va realiza examenul neurologic complet (forță, reflexe, sensibilitate, coordonare).
Testele clinice recomandate în caz de sindrom de tunel carpian sunt semnul Tinel (pentru a detecta nervii iritați, lezați sau comprimați), testul Phalen și testele electromiografice de conducere nervoasă.
Neurologul va putea avea nevoie și de alte teste mai complexe pentru diagnosticare. Studiile de conducere nervoasă și electromiografia sunt comune, iar rezultatele lor pot indica problemele din spatele amorțelii mâinilor. Electrodiagnosticul se face prin demonstrarea conducerii afectate a nervului median în tunelul carpian; studiile de conducere nervoasă presupun măsurarea vitezei de conducere și determinarea amplitudinii răspunsurilor senzoriale și motorii pentru a se cunoaște severitatea leziunilor.
Pentru cauze metabolice sau sistemice, analizele de sânge sunt luate în considerare. Se începe cu fosfor seric, magneziu, creatinină, PTH și 25-hidroxivitamina D3 și se continuă cu glicemie/HbA1c, TSH, hemoleucogramă, vitamina B12.
Analiza funcției nervului periferic și a rădăcinii nervoase va fi mult mai eficientă și mai simplă dacă se va realiza un RMN (imagistică avansată).
Medicul de familie va trimite pacientul cu amorțeală la nivelul mâinilor la neurolog doar când:
Sunt simptome persistente, cu progresie rapidă, care se răspândesc în multe alte zone ale corpului;
Există suspiciune de afectare a rădăcinii nervoase spinale sau a sistemului nervos central, dacă pacientul prezintă și slăbiciune musculară severă;
Sunt simptome bilaterale, simetrice, ascendente;
Tiparul simptomelor nu este unul clar, dar afectarea neurologică există;
Sindromul de tunel carpian este suspectat, dar netratat, cu progresie evidentă;
Apar frecvent treziri nocturne din cauza mâinilor amorțite, cu repetare periodică.
Pacienții se prezintă de urgență la camera de gardă când amorțeala nu e singurul simptom și când: slăbiciunea e bruscă și apare la nivelul feței, brațului, piciorului pe o parte a corpului, confuzia se instalează brusc, apar tulburări de vorbire și de înțelegere, probleme de vedere, de mers, pierderea echilibrului sau dureri de cap foarte mari fără o cauză exactă.
Neurologul va prescrie tratament pentru pacientul cu amorțeală la nivelul mâinilor după diagnosticare. Dacă este vorba despre neuropatia periferică și radiculopatia cervicală, medicația va fi din sfera gabapentinoidelor, pentru managementul durerii neuropatice. La nevoie, se folosesc în tratamente și antidepresivele triciclice (în afecțiunile dureroase neuropatice periferice) sau inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei și noradrenalinei.
Ajută mult și fizioterapia: la radiculopatia cervicală, tracțiunea spinală intermitentă este utilă pentru decompresarea vertebrelor cervicale.
În cazurile de amorțeală a mâinilor în care s-a stabilit o cauză metabolică, corectarea deficitului rezolvă simptomele. Doar în cazuri foarte grave, de compresie nervoasă severă, ar putea fi necesară decompresia chirurgicală a nervului afectat.
La MedLife, pacienții care suferă de amorțeala mâinilor au la dispoziție cabinete și secții de neurologie pentru diagnosticare și tratamente personalizate. Medicii specialiști neurologi cu experiență vastă și supraspecializări vor evalua simptomele prezentate, vor recomanda teste, analize și investigații specifice pentru un diagnostic diferențial rapid și corect.
Indiferent că este nevoie de electroencefalogramă (EEG), de puncție lombară pentru analiza lichidului cefalorahidian, de test de tensilon, studii de conducere nervoasă și electromiografie (EMG), biopsie de nerv sau musculară ori mielografie, toate aceste investigații vor putea fi realizate în cadrul rețelei MedLife, chiar și cu decontare CNAS pe baza biletului de trimitere (pentru unele investigații, în limita fondurilor disponibile).
Dacă simptomele sunt mai grave și diagnosticul nu este ușor de stabilit, se recomandă examen radiologic (radiografie de coloană vertebrală), Doppler vascular cervico-cerebral, CT și RMN, tomografie cu emisie de pozitroni (PET) sau angiografie.
Cu programări rapide (online, telefonice sau din aplicație), acces la tehnologii de ultimă generație și echipe de medici oricând este nevoie, MedLife rămâne locul potrivit pentru depistarea cauzelor care au dus la amorțeala mâinilor.
